19 martie – Ziua paşaportului românesc

Duminică 19 martie 2017 se împlinesc 105 ani de la apariţia primului paşaport românesc, un moment de referinţă  în evoluţia istorică a paşaportului românesc  constituindu-l promulgarea, la 19 martie 1912, de către regele Carol I, a primei legi moderne care se referea la paşapoarte, denumită Lege asupra paşapoartelor.

Astfel, prin “Legea asupra paşapoartelor” statul român introducea primele principii generale în privinţa paşapoartelor şi pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autorităţi şi cetăţeni.

,,Liberate de Ministerul de Interne şi de prefecţii de judeţe, „paspoartele” erau emise în numele regelui şi aveau formatul unei cărţi mici portative”, de dimensiunile 9 cm pe 13 cm, fiind ,,compuse din 20 pagini numerotate”.

Fiecare pagină avea ,,un fond încadrat, compus cu motive naţionale, în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în evidenţă stema ţării şi având deasupra cuvântul „România”, iar dedesubt cuvântul „Pasport”.

Legea prevedea că „Paşapoartele se emit în numele regelui şi se eliberează de ministerul de interne şi de prefecţii de judeţe şi de poliţie în condiţiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi.”

Termenul de paşaport – denumire utilizată şi în prezent,  prin care se desemna documentul general de călătorie în baza căruia călătorii români puteau circula peste graniţele Dunării şi ale Imperiului Habsburgic – apare prima dată reglementat în Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1830 în Moldova şi în 1831 în Ţara Românească.

Istoria paşapoartelor continuă cu perioada de dinaintea şi din timpul celui de-al doilea război mondial, când, au fost introduse noi tipuri de paşapoarte simple, de serviciu şi diplomatice, unele dintre acestea distingându-se printr-o tehnică specială de prindere (lipire, broşare) a filelor de coperţi, care crea un efect de evantai.

Adoptarea, la 20 iulie 2005, a Legii nr. 248 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a statuat condiţiile în care cetăţenii români îşi puteau exercita dreptul la libera circulaţie în străinătate, precum şi limitele exercitării acestui drept. Astfel, ,,cetăţenilor români care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra şi de reveni oricând în ţară. Nicio autoritate română nu poate interzice, în nici o situaţie, unui cetăţean român să se reîntoarcă pe teritoriul României”.

Reconstrucţia care a urmat valurilor de aderare la Uniunea Europeană, transformările economice şi politice care s-au succedat la nivel european  au impus autorităţilor competente ale fiecărui stat găsirea soluţiilor pentru punerea în circulaţie a unor noi tipuri de documente de călătorie care să devină, în secolul al XXI-lea, un element de sprijin în lupta pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a crimei organizate, a importului şi exportului de infracţionalitate.

Astfel, la nivel european a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie emise de statele membre, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2009 şi Decizia Comisiei nr. C(2005)409 pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre, completată de Decizia Comisiei nr.C(2006)2909, acte ce asigură implementarea unor măsuri unitare pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi care sunt obligatorii în toate elementele sale.

În preambulul regulamentului menţionat se precizează că scopul inserării elementelor de identificare biometrică este acela de a proteja documentele de călătorie împotriva falsificării şi pentru a stabili o corelaţie fiabilă între deţinătorul legal şi documentul respectiv.

Necesitatea introducerii în circulaţie, de către autorităţile române competente, a paşaportului electronic reprezenta astfel o obligaţie asumată de România în urma dobândirii calităţii de stat-membru al Uniunii Europene, la 01.01.2007.

Punerea în circulaţie a paşaportului simplu electronic românesc, eveniment marcat la data de 31 decembrie 2008 şi extinderea implementării sistemului de emitere a acestora la nivel naţional au reprezentat principalele provocări care au stat în atenţia Direcţiei Generale de Paşapoarte.

Caracteristicile, rubricaţia, numărul şi tipul elementelor de siguranţă ale paşaportului simplu electronic românesc precum şi elementele biometrice stocate în mediul electronic de stocare, respectiv imaginea facială şi impresiunile digitale ale titularului, sunt în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/2004, privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele-membre, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 444/2009 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004 şi ale Deciziei Comisiei C(2005)409, completată de Decizia Comisiei nr.C(2006)2909, pentru stabilirea specificaţiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate şi a elementelor biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie emise de statele-membre acestea putând fi adaptate în funcţie de dinamica reglementărilor Uniunii Europene în domeniu.

Taxele care trebuiesc achitate pentru obţinerea documentului de călătorie  sunt următoarele:

  • Paşaport simplu electronic, pentru persoanele care au împlinit vârsta de 12 ani-258 lei,valabilitate 5 ani.
  • Paşaport simplu electronic, pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 12 ani-234 lei, valabilitate 3 ani.

Paşaport simplu temporar-96 lei, valabilitate 12 luni.

De la începutul anului până în prezent au fost eliberate un număr de 6170 paşapoarte, din care 1801 paşapoarte simple temporare şi 4369 paşapoarte simple electronice.

În ANEXA veti găsi un amplu material referitor la stadiul şi evolutia paşaportului românesc.